Un gând obsucur, dar a venit

   Un destin, o viață în care trebuie să faci! TREBUIE... asta e regula. Un soare, o lună TREBUIE să lumineze, un drum Trebuie să ne ducă-n infinit, un vers Trebuie să conțină un gând emotiv, un OM trebuie: TREBUIE să le îndeplinească pe toate: să lumineze în vibrațiile emoțiilor, să se întrebe în tăcere, iar liniștea să-i răspundă; să recunoască cu desăvârșire că... iubește! Iubește să fie iubit, iubește ziua și noaptea, iubește iarna și vara, primăvara și toamnă, pentru că ele transformă în timp cantitatea în calitate! Iubește pe mamă și tată, frate și soră, pe el și ea! Iubește, dar nu mulțumește, pentru că frică și laștatea doboară! Oameni, nu roboți- asta suntem! Unde dispăreți voi,sufletelor...Păcat!

Și mă cutremură un gând,
Un gând despre rutină
Dezamăgită admirând,
Doar măști după cortină!
Uităm mereu să ne iubim, 
Din suflet, cu credință
Zâmbete false împărțim, 
Dar, care, ne învață!
Prin viață să pășim 
Puternici... dar, tăcere!
Căci prea invidioși suntem
Pe cei ce ne înconjoară.
Respiră omule și HAI,
Cu mine-n câmp de flori de mai,
Să râzi, să simți, cu-adevărat,
Un paradis pe-acest pământ 
De Dumnezeu lăsat.

...Și, Hai...