Ea e goală de prejudecăți...

   Și, să vă povestesc puțin despre Macari Tinca- Felicia. Despre ceea ce este, ce simte, ce crede;  despre calități și defecte, progrese și pierderi, DESPRE EA! 
   Deci, lumea mea, mă cunoașteți, nu mă cunoașteți cu desăvârșire, dar știți esențialul- numele! Am cel mai frumos nume și nu încerc să fiu modestă, pentru că Tinca-Felcia mă definește în primordialitate! De ce?! E un nume neîntâlnit, unic, frumos, enigmatic- așa ca mine! 
   Eu... un boț de pământ adunat și insulat în el suflet, raționament  și poftă, poftă nebună de viață! Trăiesc între măști, actori talentați, replici false, dar am devenit un actor mai bun ca toți, cu puțin de la tine, puțin de la mine am învățat să-mi joc bine rolul în VIAȚĂ, pentru că ăsta ne este prezentul, secolul nostru de oameni ”retardați”. Am învățat să fiu și eu ca ei, dar, totuși mă amuz de mine! Eu nu sunt EU când sunt ca ei! Înțelegeți!?  
 Recunosc, mie încă îmi plac lucrurile mici; iubesc să deschid dimineață fereastra iar razele soarelui să-mi sărute obrajii și iarna, să mă ningă cu fulgi; iubesc pădurea. Ea pădurea, cu drumurile ei nedescoperite, printre copacii noștri, străbunii noștri copaci, să stau în sânul ei de la răsărit până la apus, iar pișcăturile creaturilor ei să mă inspire! Iubesc florile! Și, omule, nu iubesc florile rupte, multe, dăruite! Nu... tu, dumă într-un câmp de flori, să simt mireasmă lor,  să le ating naturalețea 
și virginitatea. Să văd cum albinuțele le sunt jandarmi, iar ele iubite rafinate și devotate! Un câmp de flori, un soare și un fulg, pe-o pătură-n pădure! Eu încă iubesc lucrurile mici! 

  Nu caut fericirea! Toți o căutați, căutați, căutați, dar degeaba! Pentru că nu găsiți decât dezamăgiri, greutăți, bariere! Deveniți victime ale societății! TU VREI-
Vrei să ai tot, să deții puterea și să fii stăpânitor! Și eu vreau, lumea mea, dar vreau diferit, eu mai cred în frumos, mai cred în zâne și în crai, în poveștile de la gura sobei, în miracolele de la casele oamenilor și nu încerc să găsesc explicații, pentru că, cum sunt eu așa sunt și ele: date să existe!  Și dau sens vieții mele prin ele, cu ele și VOI REUȘI să nu vă iau tot, să nu fu tot pentru voi, dar să am locul meu, iar voi mereu să fiți în jurul meu! Voi, actorilor!
  Și poate într-un scurt timp, am trăit o viață, am dat expresie trăirilor și experiențelor mele și poate am suferit, am plâns, țipat pe podul regăsirii, dar  de fiecare dată am găsit curajul să le transform în descoperire, autoidentificare și realizare! Vreau să mă exprim,să dau sens vieții mele, vreau să devin  lumină prin lumină, alături Dumnezeu, prin Dumnezeu! 
  Fac plecăciune trecutului, teatrului trecut în care am fost trădată, dezamăgită, abandonată, nedreptățită! Dar toate trec în voia lor; acum nu mă mai interesează, sunt goală de judecăți. EU ȘTIU CINE SUNT, iar  părerea ta e nulitate! Mă modelez după bunul plac, indiferentă nu voi fi doar cînd voi trece pe lângă un om bolnav și singur,  pe lângă un animal rănit, pe lângă o floare, un pom și un OM SINCER care râde, pentru că asta face să-m vibreze sufletul!
   Mereu spre bine, mereu cu bine- un vis! Recunosc: Visez la o lume mai bună, care să trăiască în pace și armonie! Eu, un om imprefect care visează o lumea perfectă, 
vreodată! 
Și mă bucur acum de-o melodie, de-o cafea și de un stilou! Bucură-te alături de mine!
                                                                                                                              Cu drag,
                                                                                                                                  Felcia.