Căci, mă dor corzile viorii

 Mă doare timpul ce-a trecut

 În urma lui rămâne...visul!

 Eu te-am visat obscur, în lut,

 Te îmbrăca sobru-nisipul!

 Ești dispărut, ești mort,

 Un sulfet gol, în întuneric.

 Aș vrea să plâng, dar nu mai pot,

 Căci ești pierdut și iarăși cânt!

 În corzile viorii mă înec

 Spre ceruri cânt lin, dar amar!

 Îmi amintesc de tine în timpul ce-a trecut.

 Tu stai acolo, căci pe pământ ai fost barbar!

 Acum, eu sunt puterea,

 Tu ia te resemnează! 

 Și valuri triste 

 Pe lut te desenează, modelează.

 Căci eu dau ordin!

 

 Te spală marea,te udă cerul,

 Te fură iadul- pe tine!

 Iar eu iar cânt la corzile viorii,

 În zilele senine!