Las-o... să te iubească

Într-o sferă-n care lumea zace de durere,
lacrimile curg sărate, în apus,
Tu, iubite, îmi alini a inimii mâhnire
Și mă duci încet, încet în sus!!!

Florile de mac ne sunt culoarea,
Luna plină, de pe cer ne farmecă,
Ochii tăi, iubite-mi sunt visarea
Iar cuvintele-ți mă liniștesc...
pentru că

Că ai apărut așa, deodată,
Dintr-o rătăcită plictisire,
Că mi-ai luminat întreaga viață
Cu dorință-n DOI-IUBIRE.

Și te am, și te mai vreau,
Și te sărut și nu-mi ajunge,
Cu tine aș vrea să beau
Din dragoste, din al ei sânge.

Să mă iubești și-am să-ți rămân fidelă,
Iubita ta cu chip de înger, iubită,
                                              a ta femeie.
Și te iubesc, și-am să ți-o zic în șoaptă,
                                                  la  ureche
Dar mai aștaptă încă-un pic, când
                            am să-ți stau de veghe.