Un nebun și-o nefericită.

    Au fost cuvinte frumos combinate în meteforele iubirii, a fost un sens de armonii îmbinate cu durere!
    Am fost pentru tine, tu al meu și acum...inexistenți- NOI. Obiectiv rămas: să ne liniștim inimile și să spargem oglinda sufletului ca să numai vedem refexiile chipurilor, iar cioburile să le nimicim în neant ca să dispară definitiv povestea.
   Să fugim, să lăsăm în urmă răceală și indiferență. ATÂT: un trecut mort, un viitor pierdut!
   Consumată de gânduri și amintiri, urând tot ce-mi răscolește Tu-ul din mine, chiar dacă în orice unghi rămas-au doar umbre. Umbrele astea malefice ce mă iau în brațe și-mi șoptesc ecouri cu sunetele tale.
   Nu vrei să dispari! Viața-i lungă, iar fericirea nu stă-n căutare!  Și-mi iau rămas bun: o nefericită și-un nebun, blestemați de vraja iubirii adevărate, dar imposibile.

O să fug, o să uit, o să-mi treacă! O să mă bucur de viață fără tine, de azi o să am tot, pentru că învăț să fiu totul meu! 


EU- o nefericită,
TU- un nebun.
Și-au fost împreună
Plimbându-se pe-un drum
Izolat de ură,
Inundat de iubire,
Din zi până-n noapte.

Au fost DOI în UNUL
Și-au acoperit pământul
Cu fluturi și ploi cuminți,
Nefericita șe nebunul
În DOI, desculți.

Au fost, acum îi doare,
Îi doare dorul de-mpreună și
Viața, doar odată râde.

ȘI

Eu te pierd și tu mă pierzi,
Ne-am blestemat,
Nu vom mai fi
cu nimeni
Din noapte până-n zi-
fericiți!

: