Sărut femeie, mâna ta!

   

Zicea odată poetul sufletului meu, Nea Grig: "Femeia învinge tot, apoi plânge". Noi femeile, creaturile astea ciudate şi controversate, care totuşi existăm în această sferă şi care vă facem zile urât colorate, vouă, bărbaţi demni! Să ne scuzaţi, odată ce Eva a greşit (Păcatul Evei), greşim toate, greşim că dăm dovadă de slăbiciune, dragoste nemărginită, dar :) şi când se împrăştie esenţa dulce-amară a ei,începem duelul, războiul cu voi şi cu viaţa! Încercăm viaţa şi ea pe noi, fără neîncredere, ezitare, rămânem integre, verticale şi demne că suntem femei după orice experienţă!
  Fetiţa-femeie, mama-femeie, bunica-femeie, sora-femeie, iubita-femeie, suntem peste tot, omniprezente. Iar tu, bărbate, să stai linistit, femeia nu are nevoie de tine ca să fie fericită, are nevoie doar să-i fii martor la fericire! Să o iubeşti pentru simplul fapt că te-a ales, şi să o respecţi că e mamă, iubită, soră, bunică, fiică. Şi dacă nu o admiri pentru că e FEMEIE, ea învinge totul, apoi plânge! Dar învinge, pentru că ea-şi impune să creadă că e slabă, ca să-şi reamintească cu drag cât de puternică este!

   FEMEIE, şi eu sunt femeie şi zic: Să fim răsfăţabile, alintabile, iubibile, MERITĂM.

 Vis despre femeie...
Bărbatul, barbarul bărbat o visează pe ea,
Condamnată-n patima lui de dorinţă.
Femeia-i păşeşte încet printre-i simţuri,
Şi evadează încet în realitatea vieţii!

E prea frumoasă ea, femeia,
E un balsam ce te vrăjeşte
În plasa ei să cazi, timid,
S-o venerezi cu dulci cuvinte!

Să nu o mai poţi controla,
S-o ţii...aşa... în fantezie,
Căci e supremă ea, femeia...
Blestem dulce... pentru poezie!

Iar pentru tine-i lumea toată,
E vie, într-o lume moartă,
Iar visul fără ea, e negru,
Iubeşte-o şi pentru ea: LUPTĂ!